duminică, 2 decembrie 2012

In asteptarea zapezii...
Bun gasit!
Un nou an şcolar... noi perspective, noi speranţe în viitor. 
Noi încercări, şi, de ce nu, noi reuşite. Pentru că suntem o şcoală mică, dar cu aspiraţii mari. Ne dorim să facem faţă cu brio tuturor provocărilor şi să vă împărtăşim realizările noastre. Astfel încât, crearea unui blog s-a impus din necesitatea stabilirii unei comunicări mai eficiente între elevi, cadre didactice, comunitatea locală. Vă vom prezenta rezultatele activităţii noastre, vom dezbate diverse probleme specifice vârstei şi preocupărilor elevilor noştri, vom promova noi talente şi aptitudini. Acest blog va fi o extindere în lumea virtuală a deja cunoscutei reviste a şcolii "Încercări şi... reuşite". Şi sperăm că se va bucura de tot atâta popularitate.
Ca atare, în aşteptarea postărilor şi a comentariilor voastre, vă urăm din toata inima...


...BUN VENIT ÎN LUMEA NOASTRǍ!
Cine suntem?

Istoria e vastă. Există istorie individuală, inclusă în istoria naţională, mondială, istoria omenirii, a vieţii, a Pământului, a stelelor, a lumii, a atomului, a haosului... Unde ne găsim noi locul între toate acestea?
Ca să exist ca şcoală, trebuie să-mi caut identitatea în trecut, să reprezint prezentul şi viitorul. Această identitate o găsesc răscolind aievea timpul şi istoria, să particip ca parte din materia haosului originar, să pot împărtăşi nevăzătorilor ceea ce am înţeles.
La început am fost o şcoală mică. „Şcoala de la Podul de Fier”. Era în anul 1919 şi nu aveam decât învăţământ primar. Dar copiii erau atât de bucuroşi că pot învăţa alfabetul, că pot intra în lumea cărţilor sub îndrumarea domnului director Ştefănescu, încât, în timp, m-am extins, devenind în anul 1962, Şcoala generală nr. 3. Credeţi că am fost mulţumită? Aş fi vrut mai mult, mult mai mult… Copiii creşteau şi doreau să ştie tot mai multe… Aşa că, mi-am adaugat două noi corpuri de clădire, si am primit în anul 1974 statutul de şcoală generală cu 10 clase. Am fost fericită să văd zâmbetul pe chipul copiilor. Se simţeau mult mai bine pregătiţi.
Apoi, istoria mea, ca şcoală, s-a împletit cu istoria naţională. A venit Revoluţia, s-a schimbat societatea… trebuia să primesc şi eu o nouă faţă, pentru a ţine pasul noilor cerinţe. Copiii vroiau să înveţe o meserie, iar eu nu-i puteam refuza! Astfel, am devenit în anul 1991 Şcoala Profesională Prestări Servicii, iar din 2003 Şcoala de Arte şi Meserii, Bacău. Acum mă mândresc să pot spune că sunt Liceu Tehnologic. Iar această evoluţie nu s-ar fi putut realiza dacă un grup de oameni nu şi-ar fi lăsat o părticică din suflet între zidurile mele.
Să ne mândrim cu ce am realizat şi să uităm greşelile ce vor fi lăsate în trecut. Fie ca Liceul Tehnologic „Petru Rareş” Bacău să păstreze voinţa celor ce au fost şi celor ce vor fi, să dăinuim în armonie cu fericirea, cu reuşita, cu eşecul...