Devianta si delincventa la varsta scolaritatii
1. Ce este delincvenţa juvenilă ?
Termenul de delincvenţă juvenilă nu se referă la orice abatere comportamentală ci, la comportamentul tinerilor până la vârsta de 18 ani care contravine legii, la abaterile de la legile statului.
Din punct de vedere strict juridic, delincvenţa include acele încălcări ale normelor penale şi de convieţuire socială care protejează ordinea şi liniştea publică, drepturile şi libertăţile individuale, viaţa, sănătatea şi integritatea persoanei în societate.
2. Cauze şi condiţii care favorizează delincvenţa juvenilă
Din studiul datelor statistice şi a cazurilor instrumentate de poliţie rezultă că un număr însemnat dintre infractorii care au comis fapte penale sunt minori aflaţi la vârsta şcolarităţii înscriindu-se astfel, de la cea mai fragedă vârstă în rândul persoanelor cu activitate infracţională şi consumatorilor de substanţe
halucinogene sau chiar droguri.
Ponderea infracţiunilor comise de aceştia o reprezintă furturile prin spargere, de la cele mai simple (furturi din beciuri, garaje, autoturisme) până la cele mai complexe (furturi de autoturisme) sau alte bunuri de valoare. Lipsa de supraveghere din partea familiei, greşelile, devianţele, carenţele comportamentale ale părinţilor, statutul social al familiilor din care provin, respectiv: familii dezorganizate, fără familie (abandonaţi) cu părinţi bolnavi sau alcoolici precum şi situaţia financiară precară, sunt principalele cauze care contribuie la formarea unui profil infracţional, foarte greu de schimbat. Cercetând cauzele delincvenţei juvenile, se constată că importanţa primordială aparţine factorilor sociali respectiv: concentrarea urbană excesivă, familia (dezechilibrul dintre membrii săi sau dezarmonizarea, timpul liber al părinţilor, gradul lor de şcolarizare), influenţa nocivă a străzii (indiferenţa publică, "găştile" organizate cu scop infracţional), acţiunea inadecvată a unor tipuri de mass-media etc., pot contribui la apariţia delincvenţei juvenile.
În principal, cauzele şi condiţiile obiective sunt:
a) Lipsa unor fonduri materiale şi băneşti care să asigure protecţia reală a familiei şi condiţii decente pentru creşterea şi educarea copiilor;
b) Creşterea aberantă a preţurilor la toate produsele concomitent cu scăderea puterii decumpărare; în aceste condiţii, părinţii nu mai pot asigura copiilor cele necesare unui trai decent;
c) Apariţia şi creşterea îngrijorătoare a numărului mediilor şi grupurilor care favorizează comiterea infracţiunilor (grupuri stradale, medii viciate) formate din infractori majori la care sunt atraşi şi minori. Prezenţa minorului în aceste medii şi grupuri face ca acesta să fie influenţat negativ şi chiar atras la comiterea unor fapte antisociale;
d) Existenţa unor boli psihice ereditare la minori şi netratarea lor datorită lipsei de medicamente din sistemul sanitar;
e) Existenţa unor grade de întârziere în evoluţia intelectuală a minorului;
f) Proliferarea necontrolată a unor publicaţii, casete video, filme cu caracter pornografic şi violent, toate pe fondul lipsei de educaţie. Unii minori au comis fapte antisociale încălcând legea din naivitate, fiind cooptaţi în grupuri de prieteni care au mai avut condamnări, alţii sunt la prima abatere. Cert este faptul că repercusiunile pe care le au de suportat în urma săvârşirii unor infracţiuni îşi vor pune amprenta asupra viitorului lor.În acest context, se impune necesitatea unei convergenţe între acţiunea familiei, şcolii, poliţiei, mas-mediei şi a unor organisme socio-culturale. Analiza cauzelor subiective relevă influenţa uneori nefastă a mediului social în care trăieşte minorul, în special prin carenţe în familie manifestate prin lipsa de coeziune familială, relaţii afective anormale sau existenţa unor modele negative, contrare modelelor impuse de societate.
Analizând condiţiile care au favorizat comiterea unor infracţiuni de către minori, se desprind mai multe cauze specifice:
- necunoaşterea de către părinţi a anturajului, locurilor şi mediilor frecventate de minori;
- influenţa unor infractori aflaţi în anturajul minorilor prin determinarea acestora să comită infracţiuni;
- lipsa unei legături permanente între familie şi şcoală;
- discontinuitate în educaţia şi supravegherea copiilor de către părinţi sau ocrotitorii legali.
Aspectele comportamentale deviante şi delincvente sunt:
- fuga în mod repetat de la domiciliu;
- absenţe nemotivate de la şcoală, dezinteres faţă de învăţătură sau abandonarea şcolii;
- hoinăreala, vagabondaj, libertinism, consum de băuturi alcoolice, droguri, aurolac;
- tendinţe de aventurism, de constituire în grupuri, în scopul comiterii de infracţiuni;
- alegerea unor anturaje din care fac parte infractori majori;
- sfidarea legilor, normelor de disciplină şi a celor de convieţuire socială;
- portul unor arme albe sau de foc, a unor substanţe lacrimogene sau paralizante, cu scopul de a fi folosite la atac sau apărare.
În asemenea situaţii se află minorii şi tinerii care comit contravenţii sau se constituie în grupuri pentru comiterea de infracţiuni, fug de la domiciliu şi vagabondează, cerşesc sau practică prostituţia; fug
din instituţii speciale de ocrotire sau învăţământ; sunt bolnavi psihic sau veneric; nu au ocupaţie, nu sunt supravegheaţi, au părinţi vicioşi, precum şi cei care comit fapte prevăzute de legea penală dar nu răspund penal.
Rolul hotărâtor în depistarea minorilor şi tinerilor care fac parte din asemenea categorii revine instituţiei poliţiei care, supraveghează locurile şi mediile frecventate de aceştia atât prin intermediul raziilor şi acţiunilor organizate cât şi a sesizărilor primite de la părinţi.
Cunoaşterea acestora este deosebit de importantă pentru eficienţa muncii de prevenire, fiind necesară depistarea operativă a minorilor care se află în situaţii care îi expun pericolului de a deveni infractori ori, de a comite fapte antisociale care pot degenera în infracţiuni.
Poliţiştii au preluat instrumentarea diverselor infracţiuni comise de acest gen de delincvenţi, tratându-i pe autori cu înţelegere, încercând pe cât posibil să îi educe din mers dar, este absolut necesar
ca instituţiile cu atribuţii în acest domeniu să se implice pentru:
- asigurarea cadrului legislativ necesar adoptării unor măsuri de instituţionalizare a minorilor şi adolescenţilor cu comportamente deviante în centre cu regim de supraveghere ridicat;
- înfiinţarea şi dotarea corespunzătoare a centrelor de dezintoxicare a minorilor, adolescenţilor şi adulţilor pentru tratamentul în cură a consumatorilor de droguri sau substanţe halucinogene;
- asigurarea condiţiilor de tratament în post-cură care să permită reintegrarea socială a foştilor consumatori. În caz contrar, aceşti minori vor deveni infractorii calificaţi de mâine, candidaţi siguri la domicilii în
penitenciare şi „profesori” de delincvenţă pentru alte grupuri de copii pe care deja îi iniţiază în comiterea de infracţiuni şi consum de substanţe halucinogene.
În concluzie, cauzele şi condiţiile care generează ori favorizează comiterea de infracţiuni şi alte fapte antisociale în rândul minorilor sunt complexe, nu determină sau favorizează faptele ilegale în mod izolat ci, în interacţiunea lor.
Inspector de poliţie ŞTEFĂNESCU GABRIEL – coordonatorul Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău
Agent şef principal DODAN REMUS – Poliţia de Proximitate, Secţia 2 Poliţie Bacău
Influenta grupului - cum va alegeti prietenii?
Un mare număr de adolescenţi şi tineri integraţi în diverse grupuri, iniţial cu cele mai curate intenţii, au devenit sub influenţa şi presiunea acestora delincvenţi sau chiar infractori.
Această trecere de la un comportament normal la unul delincvent s-a realizat treptat, potenţat de lipsa de discernământ, de o anumită notă de teribilism sau chiar de necesitatea satisfacerii unor nevoi imediate: hrană, bani, obiecte de valoare etc. ajungând să încalce legea şi să suporte consecinţele.
Majoritatea infracţiunilor se comit în grup. Tipul de grup în care adolescentul este integrat (în afara celor formale: familia, clasa, locul de muncă), are un rol primordial în orientarea spre delict. Un adolescent insuficient avizat asupra pericolelor sau sfaturilor periculoase ale străzii poate cădea cu uşurinţă pradă ispitelor. Uneori, teama de ridicol, dorinţa de a nu părea încă un copil şi de a imita "modelul" social, liderul grupului, contribuie la coruperea lui precoce. De obicei, nucleul acestor grupuri îl formează un număr mic de adolescenţi cu trăsături asociale sau chiar pasiuni antisociale care duc o existenţă marginală. Aceştia constituie un pol de atracţie pentru cei care caută refugiu în afara căminului lor, se asociază şi formează "banda".
Tentaţia grupului infracţional reprezintă acea irezistibilă vrajă care pune stăpânire pe minorii proveniţi în special din familii dezorganizate. Perioada de închegare a grupului poate dura până se conturează un scop şi se poate prelungi în perioada de acţiune.
Ce oferă adolescenţilor asemenea grupuri încât îi determină să suporte regulile şi codurile grupului? Ei descoperă că au interese, dorinţe şi aspiraţii comune orientate de obicei către învingerea unui obstacol. Apoi, oferă securitate şi confort psihic mai mult decât grupul familial sau grupurile şcolare conformiste. Unii descoperă nevoia de a aparţine unei colectivităţi, unei „familii” care gândeşte în consens cu ei, oferindu-le şi mult râvnita posibilitate de evadare, de rupere de cotidianul cenuşiu şi uniform. În acest fel, capătă sentimentul importanţei sociale ("am clubul meu, am grupul meu") dându-i adolescentului iluzia că şi-a găsit o identitate proprie, aceea de a reprezenta ceva, de a fi cineva, de a juca un rol social. Nevoia acestui sentiment izvorăşte în mare parte din neînţelegerea cu care îl tratează familia.
În grupul nou format, tânărul nu mai este un partener cu obligaţii numeroase şi drepturi puţine cum se întâmplă în familie ci, un membru apreciat şi acceptat. "Eu-lui" minimalizat şi frustrat i se substituie un "NOI" cu implicaţii sociale care se răsfrâng pe plan individual. Aşadar, grupul devine un adăpost pentru unii, o expresie a revoltei pentru alţii, un sport pentru toţi. Descărcându-l de responsabilităţile individuale sau măcar ameliorându-le, grupul oferă adolescentului codul forţei comune orientată în direcţia adulţilor. Astfel, se străduieşte să fumeze, să bea, să consume droguri, să comită diverse acte antisociale pentru a demonstra liderului că are forţă şi curaj să participe la toate acţiunile impuse. Lipsa comunicării dintre părinţi şi copii, abandonul şcolar, sărăcia atât de prezentă în vieţile celor ce-şi caută drumul dar îl greşesc, precum şi prea puţina experienţă de viaţă sunt motive care duc la acel refugiu sigur: "gaşca" - paradisul care le permite practic orice.
Ca urmare a creşterii de la an la an a faptelor penale în care sunt implicaţi un număr tot mai mare de minori, adolescenţi şi tineri, a abandonului şcolar şi a vagabondajului, se impune creşterea eficienţei activităţilor de educaţie civică şi morală, a capacităţii de intervenţie a organelor şi instituţiilor abilitate precum şi lucrul individual cu fiecare caz în parte.
Cum vă alegeţi prietenii?
Anturajul poate constitui un factor favorizant în comiterea unor fapte prevăzute şi pedepsite de lege dacă nu ştiţi să vă alegeţi prietenii. Nu trebuie neglijat faptul că în cazul săvârşirii unei infracţiuni în grup, la comanda sau influenţa cercului de prieteni, răspunderea în faţa legii este personală iar motivaţia ordinului primit, dispoziţiei date sau rugăminţii nu vă exonerează de răspundere penală, pedeapsa pentru autor şi complice fiind aceeaşi.
Pentru a evita implicarea în săvârşirea unor fapte care contravin legii, reţineţi şi aplicaţi câteva măsuri de precauţie care vă pot feri să deveniţi victimele sau complicii unor persoane certate cu legea.
Nu legaţi prietenii cu persoane care manifestă un comportament deviant;
Fiţi prudenţi în relaţiile cu persoanele nou cunoscute sau cunoscute întâmplător. Nu uitaţi că printre oameni amabili şi binevoitori puteţi întâlni adesea escroci care vă pot influenţa să comiteţi infracţiuni sau să deveniţi victimele acestora;
Nu intraţi în anturaje dubioase! Niciodată nu puteţi şti cu certitudine ce intenţii au persoanele pe care tocmai le-aţi cunoscut;
Legăturile ocazionale cu persoane de sex opus, pe lângă riscurile pe care le presupun vă pot transforma cu uşurinţă în victimele unor jafuri sau escrocherii;
Evitaţi frecventarea locurilor şi mediilor unde se adună persoane dubioase, se consumă alcool, droguri sau se practică jocuri de noroc. Intrând în anturajul acestora puteţi fi determinaţi să comiteţi infracţiuni sau să deveniţi victime;
Feriţi-vă de plasatorii şi consumatorii de droguri oricât de tentante ar fi "atenţiile" oferite (dozegratuite, bani, obiecte etc.). Dacă vă încurajează să consumaţi droguri motivând că sunt "uşoare" şi nu au efecte negative asupra organismului, trebuie să vă dea de gândit. În caz contrar veţi plăti scump, compromiţându-vă situaţia şcolară, familială, profesională sau chiar viaţa;
Dependenţa asociată cu o criză financiară obligă consumatorul de droguri la comiterea unor infracţiuni grave (furt, tâlhărie, omor) ceea ce, în final va duce la privarea sa de libertate;
Când unul dintre prietenii voştri manifestă tendinţe de a începe să se drogheze, spuneţi-i ce se va întâmpla cu el: va deveni agresiv şi irascibil; îşi va pierde interesul pentru hobby-uri, învăţătură şi prieteni; va minţi, va fura şi va tâlhări; poate ajunge chiar să comită crime pentru a face rost de bani în vederea procurării dozei zilnice;
Nu primiţi nimic de la persoane necunoscute sau despre care aveţi puţine informaţii. O bomboană, gumă de mestecat sau un suc pot conţine drogul care vă poate face dependenţi fără voia voastră;
Dacă aveţi ocazia, combateţi delincvenţa legată de droguri, demascând plasatori şi eventualii consumatori;
Tentaţia de a intra în posesia unor bunuri, obiecte de valoare şi influenţele negative vă pot aducen conflict cu poliţia. Nu primiţi spre păstrare, nu comercializaţi şi nu cumpăraţi în termenii cunoscuţi "pe sub mână" sau "la negru" de la diverşi indivizi obiecte de valoare deoarece, majoritatea provin din săvârşirea unor infracţiuni: tâlhării, furturi, înşelăciuni etc. Dacă acceptaţi să primiţi sau să cumpăraţi bunuri despre care ştiţi că provin din comiterea unor infracţiuni, riscaţi să pierdeţi atât bunul cât şi banii şi veţi fi pedepsiţi cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire;
Nu încercaţi să obţineţi un drept cuvenit, o datorie rămasă neonorată, în mod direct, prin întrebuinţarea forţei, ameninţărilor sau prin apelarea la alte persoane în scopul recuperării (aşa zişii recuperatori), aceste aspecte fiind rezolvabile pe cale civilă de către instanţele de judecată. Nu sprijiniţi sub nici o formă prietenii care au asemenea intenţii întrucât sprijinul dat poate deveni coautorat la faptă, complicitate sau instigare. Acordând mai multă atenţie grupului de prieteni şi manifestărilor antisociale, vă protejaţi să deveniţi autori sau victime ale infracţiunilor.
Această trecere de la un comportament normal la unul delincvent s-a realizat treptat, potenţat de lipsa de discernământ, de o anumită notă de teribilism sau chiar de necesitatea satisfacerii unor nevoi imediate: hrană, bani, obiecte de valoare etc. ajungând să încalce legea şi să suporte consecinţele.
Majoritatea infracţiunilor se comit în grup. Tipul de grup în care adolescentul este integrat (în afara celor formale: familia, clasa, locul de muncă), are un rol primordial în orientarea spre delict. Un adolescent insuficient avizat asupra pericolelor sau sfaturilor periculoase ale străzii poate cădea cu uşurinţă pradă ispitelor. Uneori, teama de ridicol, dorinţa de a nu părea încă un copil şi de a imita "modelul" social, liderul grupului, contribuie la coruperea lui precoce. De obicei, nucleul acestor grupuri îl formează un număr mic de adolescenţi cu trăsături asociale sau chiar pasiuni antisociale care duc o existenţă marginală. Aceştia constituie un pol de atracţie pentru cei care caută refugiu în afara căminului lor, se asociază şi formează "banda".
Tentaţia grupului infracţional reprezintă acea irezistibilă vrajă care pune stăpânire pe minorii proveniţi în special din familii dezorganizate. Perioada de închegare a grupului poate dura până se conturează un scop şi se poate prelungi în perioada de acţiune.
Ce oferă adolescenţilor asemenea grupuri încât îi determină să suporte regulile şi codurile grupului? Ei descoperă că au interese, dorinţe şi aspiraţii comune orientate de obicei către învingerea unui obstacol. Apoi, oferă securitate şi confort psihic mai mult decât grupul familial sau grupurile şcolare conformiste. Unii descoperă nevoia de a aparţine unei colectivităţi, unei „familii” care gândeşte în consens cu ei, oferindu-le şi mult râvnita posibilitate de evadare, de rupere de cotidianul cenuşiu şi uniform. În acest fel, capătă sentimentul importanţei sociale ("am clubul meu, am grupul meu") dându-i adolescentului iluzia că şi-a găsit o identitate proprie, aceea de a reprezenta ceva, de a fi cineva, de a juca un rol social. Nevoia acestui sentiment izvorăşte în mare parte din neînţelegerea cu care îl tratează familia.
În grupul nou format, tânărul nu mai este un partener cu obligaţii numeroase şi drepturi puţine cum se întâmplă în familie ci, un membru apreciat şi acceptat. "Eu-lui" minimalizat şi frustrat i se substituie un "NOI" cu implicaţii sociale care se răsfrâng pe plan individual. Aşadar, grupul devine un adăpost pentru unii, o expresie a revoltei pentru alţii, un sport pentru toţi. Descărcându-l de responsabilităţile individuale sau măcar ameliorându-le, grupul oferă adolescentului codul forţei comune orientată în direcţia adulţilor. Astfel, se străduieşte să fumeze, să bea, să consume droguri, să comită diverse acte antisociale pentru a demonstra liderului că are forţă şi curaj să participe la toate acţiunile impuse. Lipsa comunicării dintre părinţi şi copii, abandonul şcolar, sărăcia atât de prezentă în vieţile celor ce-şi caută drumul dar îl greşesc, precum şi prea puţina experienţă de viaţă sunt motive care duc la acel refugiu sigur: "gaşca" - paradisul care le permite practic orice.
Ca urmare a creşterii de la an la an a faptelor penale în care sunt implicaţi un număr tot mai mare de minori, adolescenţi şi tineri, a abandonului şcolar şi a vagabondajului, se impune creşterea eficienţei activităţilor de educaţie civică şi morală, a capacităţii de intervenţie a organelor şi instituţiilor abilitate precum şi lucrul individual cu fiecare caz în parte.
Cum vă alegeţi prietenii?
Anturajul poate constitui un factor favorizant în comiterea unor fapte prevăzute şi pedepsite de lege dacă nu ştiţi să vă alegeţi prietenii. Nu trebuie neglijat faptul că în cazul săvârşirii unei infracţiuni în grup, la comanda sau influenţa cercului de prieteni, răspunderea în faţa legii este personală iar motivaţia ordinului primit, dispoziţiei date sau rugăminţii nu vă exonerează de răspundere penală, pedeapsa pentru autor şi complice fiind aceeaşi.
Pentru a evita implicarea în săvârşirea unor fapte care contravin legii, reţineţi şi aplicaţi câteva măsuri de precauţie care vă pot feri să deveniţi victimele sau complicii unor persoane certate cu legea.
Nu legaţi prietenii cu persoane care manifestă un comportament deviant;
Fiţi prudenţi în relaţiile cu persoanele nou cunoscute sau cunoscute întâmplător. Nu uitaţi că printre oameni amabili şi binevoitori puteţi întâlni adesea escroci care vă pot influenţa să comiteţi infracţiuni sau să deveniţi victimele acestora;
Nu intraţi în anturaje dubioase! Niciodată nu puteţi şti cu certitudine ce intenţii au persoanele pe care tocmai le-aţi cunoscut;
Legăturile ocazionale cu persoane de sex opus, pe lângă riscurile pe care le presupun vă pot transforma cu uşurinţă în victimele unor jafuri sau escrocherii;
Evitaţi frecventarea locurilor şi mediilor unde se adună persoane dubioase, se consumă alcool, droguri sau se practică jocuri de noroc. Intrând în anturajul acestora puteţi fi determinaţi să comiteţi infracţiuni sau să deveniţi victime;
Feriţi-vă de plasatorii şi consumatorii de droguri oricât de tentante ar fi "atenţiile" oferite (dozegratuite, bani, obiecte etc.). Dacă vă încurajează să consumaţi droguri motivând că sunt "uşoare" şi nu au efecte negative asupra organismului, trebuie să vă dea de gândit. În caz contrar veţi plăti scump, compromiţându-vă situaţia şcolară, familială, profesională sau chiar viaţa;
Dependenţa asociată cu o criză financiară obligă consumatorul de droguri la comiterea unor infracţiuni grave (furt, tâlhărie, omor) ceea ce, în final va duce la privarea sa de libertate;
Când unul dintre prietenii voştri manifestă tendinţe de a începe să se drogheze, spuneţi-i ce se va întâmpla cu el: va deveni agresiv şi irascibil; îşi va pierde interesul pentru hobby-uri, învăţătură şi prieteni; va minţi, va fura şi va tâlhări; poate ajunge chiar să comită crime pentru a face rost de bani în vederea procurării dozei zilnice;
Nu primiţi nimic de la persoane necunoscute sau despre care aveţi puţine informaţii. O bomboană, gumă de mestecat sau un suc pot conţine drogul care vă poate face dependenţi fără voia voastră;
Dacă aveţi ocazia, combateţi delincvenţa legată de droguri, demascând plasatori şi eventualii consumatori;
Tentaţia de a intra în posesia unor bunuri, obiecte de valoare şi influenţele negative vă pot aducen conflict cu poliţia. Nu primiţi spre păstrare, nu comercializaţi şi nu cumpăraţi în termenii cunoscuţi "pe sub mână" sau "la negru" de la diverşi indivizi obiecte de valoare deoarece, majoritatea provin din săvârşirea unor infracţiuni: tâlhării, furturi, înşelăciuni etc. Dacă acceptaţi să primiţi sau să cumpăraţi bunuri despre care ştiţi că provin din comiterea unor infracţiuni, riscaţi să pierdeţi atât bunul cât şi banii şi veţi fi pedepsiţi cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire;
Nu încercaţi să obţineţi un drept cuvenit, o datorie rămasă neonorată, în mod direct, prin întrebuinţarea forţei, ameninţărilor sau prin apelarea la alte persoane în scopul recuperării (aşa zişii recuperatori), aceste aspecte fiind rezolvabile pe cale civilă de către instanţele de judecată. Nu sprijiniţi sub nici o formă prietenii care au asemenea intenţii întrucât sprijinul dat poate deveni coautorat la faptă, complicitate sau instigare. Acordând mai multă atenţie grupului de prieteni şi manifestărilor antisociale, vă protejaţi să deveniţi autori sau victime ale infracţiunilor.
Inspector de poliţie ŞTEFĂNESCU GABRIEL – coordonatorul Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău
Agent şef principal DODAN REMUS – Poliţia de Proximitate, Secţia 2 Poliţie Bacău
Cauze care genereaza traficul si consumul de substante psihotrope
„Consumul de droguri nu este decât o sinucidere în mai multe etape: un fel de sinucidere în serial” (R. Carter).
Drogurile lovesc fără milă pe oricine le încearcă gustul iar urmările sunt devastatoare: în lumea întreagă mor zilnic mii de tineri din cauza consumului de stupefiante dar cei vinovaţi pentru aceasta rareori sunt prinşi.
Traficul de droguri furnizează anual venituri de miliarde de dolari şi este prosper în ciuda numeroaselor capturi efectuate de organele specializate. Pentru a obţine sume importante de bani, infractorii apelează la cele mai criminale mijloace: prostituţie, trafic de arme şi droguri. Un vechi dicton spune că „important este scopul, mijloacele nu contează”. Majoritatea traficanţilor de droguri aplică acest principiu fără să se gândească că provoacă suferinţă în rândul consumatorilor şi familiilor acestora.
Adolescenţa este o perioadă de confuzie valorică în care adolescentul adoptă comportamente noncomformiste la sugestia prietenilor, părinţii având o autoritate mai scăzută. Tinerii sunt dornici să încerce senzaţii noi şi încălcarea normelor sociale este de multe ori atractivă pentru ei. În ultima vreme, numeroşi tineri au fost atraşi în traficarea drogurilor, devenind astfel şi potenţiali consumatori. În ţara noastră numărul celor care consumă droguri este în creştere, cel mai tânăr consumator având doar 9 ani. Cei căzuţi în patima drogurilor se autoexclud din societate, abandonează şcoala şi familia, comit infracţiuni pentru a-şi asigura doza zilnică, fiind posibil ca în viitor să devină cărăuşi de droguri. În prezent există deja o piaţă de vânzare a drogurilor în mediul şcolar, tinerii consumatori fiind oricând expuşi unor oferte de transport a drogurilor dintr-o localitate în alta sau chiar în altă ţară.
De ce consumă tinerii droguri?
„Cu cât sunt mai beat şi mai drogat, cu atât este mai cruntă realitatea când mă trezesc !” – aşa sună declaraţia unui adolescent de 16 ani, ce are o poveste tristă, pentru care dragostea, fericirea şi însăşi viaţa, nu sunt decât iluzii; pentru el, realitatea este formată din haşiş, marijuana, cocaină şi alcool.
Unii tineri trăiesc un sentiment de plictiseală, de singurătate, sunt neliniştiţi fără motiv. Alţii nu reuşesc să facă faţă problemelor la şcoală sau în familie. Relaţiile cu ceilalţi sunt prea complicate, se tem de viitor, nu ştiu ce vor face în viaţă. Conflictele şi problemele nerezolvate pe fondul unor greutăţi în familie, şcoală sau cercul de prieteni pot duce la consum de droguri, care par pe moment o soluţie bună în rezolvarea dificultăţilor. Pentru a nu fi excluşi din grupul de prieteni, mulţi tineri neîncrezători în propria persoană, pot deveni consumatori. Drogul apare ca o licoare fermecată care le ia toate greutăţile până în ziua în care realizează că problemele, departe de a fi rezolvate, s-au agravat, relaţiile cu familia şi cu ceilalţi s-au deteriorat. Folosirea drogurilor este o alegere greşită, lupta cu stresul vieţii cotidiene reprezintă o parte inevitabilă a experienţei umane, lucru asociat cu dezvoltarea şi maturizarea persoanei.
Există o multitudine de factori şi condiţii de viaţă care pot facilita consumul de droguri. Ca exemple clasice se pot da curiozitatea, lipsa de orientare şi perspectivă, plăcerea de a sfida, de a face ce fac ceilalţi, sau pentru obţinerea unor "paradise artificiale" sau a unor "mizerabile miracole".
Motive posibile:
Unii tineri consumă droguri pentru a acoperi problemele existente (divorţul părinţilor, abuzuri sau neglijenţă din partea părinţilor sau a şcolii etc.);
Este o modalitate de a scăpa de singurătate, de inadaptare, de lipsa de încredere în forţele proprii.
Consumul de droguri poate fi privit ca îndrăzneţ, interesant şi, departe de catalogarea dată de adulţi ca „periculos”, este încercat tocmai din acest motiv;
Influenţa pe care o are anturajul asupra lor.
Un remediu pentru înlăturarea stărilor de deprimare, nelinişte, singurătate este "sportul". Practicând diferite sporturi, organismul va fi mai sănătos iar stările de apatie vor fi înlăturate.
De ce nu este bine să te droghezi?
Poate din simplul motiv că această vârstă e mult prea frumoasă pentru a începe deja să mori!
Consumând droguri, te îndepărtezi de cei apropiaţi. Îţi alungi familia şi prietenii de lângă tine. Şi ce poate fi mai rău decât singurătatea la această vârstă la care ar trebui să fii înconjurat de iubire?
Este un viciu de care cu greu te poţi debarasa. Tinerii trebuie să se iubească pe ei ca să poată dărui iubire celor din jurul lor. Trebuie să fie sănătoşi pentru a-şi putea realiza idealurile, visele măreţe specifice vârstei, pentru a putea fi fericiţi. Şi cine nu doreşte să fie fericit?
Sunteţi tineri, frumoşi, plini de viaţă. Aveţi în faţă viitorul şi o putere de muncă extraordinară pentru a vă atinge ţelul. De ce să vă amăgiţi, când puteţi avea o lume a voastră, palpabilă şi adevărată? Nu există nu pot sau nu vreau. Trebuie doar să ştii ce vrei cu adevărat!
Dependenţa de droguri poate dăuna planurilor de viitor ale celor care au început deja această practică. Nu este mai bine să ajungi un inginer respectat, un doctor renumit sau un muncitor apreciat decât un nimeni, care stă la colţul străzii privind în neant, în aşteptarea morţii?
Decizia este a ta! Cunoaşte-te pe tine însuţi. Dacă vrei să ştii pe unde eşti…
Îmi lipseşte energia pentru a mai face lucruri care înainte mă interesau.
Mă simt anxios, iritabil dacă „nu-mi iau porţia”.
Am probleme cu memoria şi/sau concentrarea.
Am avut probleme psihologice în timp ce consumam „iarbă”.
Simt nevoia să consum ceva ca să mă simt bine, sau să înlătur o stare de rău.
Mi s-au făcut deja aluzii în legătură cu obiceiul meu de a consuma mereu „ceva”.
Consumul de droguri îmi afectează studiile şi viaţa în general.
Am avut deja senzaţia că beau prea mult.
Am nevoie se alcool dimineaţa pentru ca să mă simt în formă.
Mi s-a întâmplat să nu mă pot simţi bine la un party dacă nu iau „ceva”.
Mi se întâmplă să mă simt deprimat, „la pământ”, să am idei aiurea, să mă simt iritat între două doze.
Am senzaţia că am nevoie să consum din ce în ce mai mult şi mai des.
Dacă te regăseşti măcar în 4 din aceste situaţii este important pentru tine să ceri sfatul unei persoane calificate în care ai încredere. Asta nu te poate obliga să faci vreo alegere împotriva voinţei tale şi nu te poate angaja la nimic.
Recomandări:
Manifestaţi atenţie sporită atunci când legaţi prietenii şi vă alegeţi cercul de prieteni;
Nu cedaţi tentaţiei de a consuma droguri; curiozitatea poate duce la dependenţă;
Nu intraţi în reţeaua traficanţilor de droguri oricâte avantaje aţi obţine; gândiţi-vă la implicaţiile finale ale afacerilor cu droguri;
Vorbiţi-le prietenilor despre adevăratele efecte ale consumului de droguri şi fiţi siguri că le-aţi dat de gândit chiar dacă pe moment nu vor recunoaşte;
Modul de percepere a unor probleme nu trebuie să fie întotdeauna identic cu cel al prietenilor; puteţi avea şi alte păreri decât restul grupului fără teama că veţi fi izolaţi. Dacă vreţi să dovediţi că sunteţi „tari”, învăţaţi să spuneţi NU atunci când este cazul, având tăria să vă susţineţi punctul de vedere;
Gândiţi de două ori înainte să accepţi diferite propuneri;
Judecaţi singuri pe baza educaţiei primite şi a propriei experienţe;
Nu vă dovediţi „bărbăţia” consumând alcool, tutun sau alte droguri;
Dacă vi s-a propus să consumaţi droguri sau aţi fost martorul unor asemenea practici ilegale anunţaţi imediat părinţii şi poliţia;
Nu fiţi indiferenţi la ce se întâmplă în jurul vostru!
Contribuiţi la prevenirea, combaterea şi reducerea criminalităţii legate de consumul de droguri, comunicând cu operativitate poliţiei orice date în legătură cu plasatorii şi eventualii consumatori;
NU UITAŢI! Orice întârziere poate agrava consecinţele !
Alăturaţi-vă poliţiei în lupta împotriva traficanţilor şi de droguri! Protejându-i prin tăcere îi ajutaţi să-şi desfăşoare activitatea, provocând noi victime! SPRIJINUL VOSTRU ESTE VITAL!
„Un om prevenit este de cele mai multe ori, un om salvat de la o eventuală victimizare sau faptă antisocială”!
Inspector de poliţie ŞTEFĂNESCU GABRIEL – coordonatorul Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău
Agent şef principal DODAN REMUS – Poliţia de Proximitate, Secţia 2 Poliţie Bacău
