Un mesaj pentru toti adolescentii...
...si cateva teme de gandire...
Lectii de viata: 13 adevaruri dure despre viata care ne fac mai puternici!
1. Viata nu este usoara.
Putem sa avem noroc in viata si sa ne transformam visele in realitate doar daca avem capul pe umeri si suntem dispusi sa muncim din rasputeri. Ideal ar fi daca am putea sa ne incepem fiecare dimineata cu dorinta de a ajunge mai departe decat in ziua anterioara si cu dorinta de a ne lupta cu situatiile si oamenii ce ne ies in cale.
2. Nu putem evita esecurile din viata.
Cu cat acceptam mai usor ca putem avea parte de esecuri, cu atat vom deveni mai creativi. Nu putem sti niciodata daca ideile noastre vor functiona, insa putem fi siguri ca daca nu incercam, nu vom avea rezultate. Orice am incerca, putem doar sa avem succes sau sa invatam o importanta lectie de viata. In fiecare dintre situatii avem de castigat!
3. In viata nu trebuie sa ne oprim niciodata din invatat.
Ziua in care incetam sa mai invatam ceva este ziua in care incetam sa ne traim viata frumos si eficient. Sa asimilam deci mereu informatii noi, sa le digeram si sa le folosim in propriul avantaj pentru a evolua si a ne simplifica viata.
4. Nu putem sa controlam anumite lucruri din viata noastra.
Daca ne pierdem timpul, talentul si energia emotionala incercand sa rezolvam lucruri ce sunt peste puterile noastre nu vom face decat sa ne suparam si sa ne oprim evolutia in viata. Sa ne investim deci timpul in lucrurile pe care le putem controla, care au o rezolvare logica si importanta pentru noi ca persoane.
5. Informatia nu inseamna cunoastere.
Cunoasterea vine din experientele pe care le avem in viata. Putem discuta de mii de ori despre un lucru, insa prin comunicare putem doar sa ne formam o intelegere filosofica asupra acestuia. Pentru a il intelege cu adevarat trebuie sa il experimentam, sa ne confruntam cu el, sa faca parte din viata noastra.
6. In viata nu poti avea succes daca nu ai valori.
Majoritatea dintre noi ne petrecem timpul incercand sa avem succes in cariera sau viata personala, insa nu avem stabilit un set clar de valori. Doar atunci cand lumea din jur ne va percepe in functie de valorile noastre vom putea avea succes.
7. Cineva va avea intotdeauna mai mult decat tine.
Fie ca este vorba de prieteni, bani sau lucruri pe care le colectionezi, intotdeauna va exista o persoana care va avea mai mult decat tine. Tine minte totusi ca important in viata nu este cat de multe lucruri palpabile detii, ci cat de bogat esti din punct de vedere intelectual si spiritual.
8. Nu poti schimba trecutul.
Nu poti schimba ce s-a intamplat in trecut in viata ta, insa poti invata din intamplarile care au avut un impact major asupra ta, fie ca este el pozitiv sau chiar negativ. Nimeni nu se poate intoarce in trecut pentru a avea parte de un nou inceput, insa fiecare dintre noi poate incepe astazi o noua poveste ce va avea finalul dorit.
9. Singura persoana care iti poate face viata fericita esti tu.
Samburele fericirii incolteste prin relatia pe care o avem cu propria persoana. Desi persoanele din viata noastra ne pot afecta pozitiv starea de spirit, pe termen lung nu conteaza altceva decat cum ne simtim in interiorul nostru si cat de impacati suntem cu propriul eu.
10. In viata nu primesti intotdeauna ce iti doresti.
Dupa cum puncta si Mick Jagger, in viata nu primim intotdeauna ceea ce ne dorim, insa daca incercam putem descoperi ca avem ceea ce ne trebuie. Sa apreciem asadar lucrurile pe care propria viata ni le ofera deoarece alte persoane din lumea in care traim nu au nici pe jumatate din ce avem noi.
11. In viata primesti ceea ce dai.
Daca ai nevoie de iubire, ofera iubire. Daca doresti sa fii inconjurat de prieteni, fii prietenos. Daca vrei sa ai bani, pastreaza-ti valorile. Viata ne ofera cai simple de a fi fericiti si de a capata ceea ce ne dorim.
12. In viata pierdem prieteni vechi si castigam prieteni noi.
Majoritatea prietenilor din liceu nu vor fi alaturi de noi in facultate. La fel, acei prieteni pe care ni i-am facut in facultate nu ne vor urma pe drumul nostru profesional. Cei mai multi prieteni din anii nostri de tinerete nu vor fi langa noi atunci cand ne casatorim sau dam nastere unui copil. Totusi, unii dintre prieteni (foarte putini la numar) ne vor fi alaturi in cele mai importante momente din viata, fie ele mai grele sau fericite. Ei sunt cei care conteaza.
13. Intotdeauna va exista o persoana care nu te va placea.
In viata, nu putem multumi pe toata lumea. Indiferent ce facem, intotdeauna va exista o persoana cu o gandire diferita de a noastra. Asadar, important este sa ne concentram pe ceea ce ne dicteaza inima, nu pe ce cred sau spun ceilalti despre noi. Ideal este sa ne simtim bine in pielea noastra si sa nu incercam sa ne schimbam pentru altcineva.
sursa: http://www.garbo.roTop 10 - Traditii si obiceiuri bizare
10. Mortii oferiti vulturilor
Inmormantarea
Cerului, dupa cum mai este cunoscut acest ritual al mortilor, este inca
o practica des intalnita in preajma satelor din Tibet. Cand un tibetan
moare, acesta nu este ingropat. Riturile de trecere de pe aceste
meleaguri sunt si ele imbibate de preceptele budismului tibetan
Vajrayana, la fel ca fiecare aspect al vietii cotidiene de aici. Conform
acestei credinte, corpul uman trebuie sa se intoarca in elementele
primordiale din care a fost plamadit imediat ce sufletul il paraseste.
Daca trupul omului poate sa hranesca o alta faptura dupa moartea
acestuia, cu atat mai bine. Iar cum in ierarhia vietatilor din Tibet
vulturii plesuvi sunt deasupra viermilor, cadavrele nu mai sunt
ingropate ci oferite vulturilor, pe stanci folosite de sute de ani in
acest scop. Odata ce un membru al oricarei famili si-a dat obstescul
sfarsit, rudele sale purced in aceeasi zi sa-i ofere cadavrul
vulturilor. Vulturii plesuvi si zaganii asteapta planad in cercuri largi
ca oamenii sa-si incheie slujba religiasa si sa paraseasca locul. In
momentul in care nu a mai ramas decat scheletul, ritualul continua.
Rudele se ajuta de baroase si topoare pentru a macina oasele
defunctului. Bucatile infime de oase sunt apoi amestecate cu faina de
orz si oferite ciorilor si corbilor astfel incat orice faptura a
divinitatii sa profite de ultimele ramasite umane. Partidul comunist
chinez a interzis aceasta traditie in anul 1960, fapt ce a dus aproape
la pierderea sa. Totusi, in urma a numeroase revolte ale tibetanilor,
regimul comunist de la Beijing a legalizat din nou sumbra traditie in
anul 1980.
9.Institutia gheiselor
Situate
undeva la granita dintre prostitutie si dame de companie, statutul
gheiselor a ramas neclar chiar si in zilele noastre. Daca la nivelul
anului 1930 existau 80 000 de gheise, astazi, pe intregul teritoriu al
Japoniei nu traiesc mai mult de 10 000. Majoritatea gheiselor activau in
capitala Tokio, unde in prezent mai exista doar 100 de asemenea femei,
certificate oficial de autoritatile nipone. Alegerea de a deveni o
gheisa este un act voluntar, care este reglementat de lege. In trecut,
doar femeile a caror mama fusese o gheisa, puteau continua aceasta
traditie. In ciuda acestor noi aspecte, antrenamentul si pregatirea
gheiselor a ramas la fel de riguros in cadrul scolilor care se
straduiesc sa mentina acest obicei. Tinerele fete trebuie sa dea dovada
de o mare ambitie, dublata de un talent pe masura, pentru a excela in
artele dansului, cantecului si muzicii japoneze. Accentul se pune totusi
pe rafinarea artei conversatiei si stapanirea tehnicilor din Shunga,
artele sexuale japoneze. In ciuda acestui aspect si a sutelor de
controverse create in jurul subiectului, gheisele din liniile
traditionale nu ofera servicii sexuale clientilor.
8.Concubinajul
La
multe popoare, conceptul de concubinaj avea un inteles diferit de
acceptiunea moderna a acestui termen. Astfel, la multe triburi africane
prin concubinaj se intelege situatia in care o fata sau o femeie accepta
o relatie matrimoniala fara casatorie cu un barbat bogat sau cu un
statut social ridicat. In mod obisnuit, barbatul respectiv avea o sotie
oficiala pe langa una sau mai multe concubine, in functie de cate putea
intretine financiar si material. Concubinele aveau mai putine drepturi
decat sotia oficiala si nu primeau nimic la moartea barbatului. Totusi,
copii lor aveau un statut similar celor pe care barbatul i-a avut cu
sotia oficiala.
Conform datelor istorice, concubinajul era ales in mod voluntar de catre fata sau de familia acesteia, drept un mijloc rezonabil de a asigura siguranta materiala a fetei. Concubinajul involuntar sau fortat ducea deseori la cazuri de sclavie sexuala sau prostitutie.
Conform datelor istorice, concubinajul era ales in mod voluntar de catre fata sau de familia acesteia, drept un mijloc rezonabil de a asigura siguranta materiala a fetei. Concubinajul involuntar sau fortat ducea deseori la cazuri de sclavie sexuala sau prostitutie.
7. Sacrificiile umane
Actul
de ucidere a unei fiinte umane, asociat cu oferirea victimei drept
ofranda catre zei, a fost o practica straveche, atestata la majoritatea
populatilor umane de pe intreaga planeta. Dintre vechile culturi care au
practicat sacrificiile umane, aztecii se detaseaza net, urmati fiind de
mayasi. Pe plan mondial victimele erau ucise ritual intr-o maniera
despre care se credea ca i-ar incanta pe zei. Victimele erau de obicei
prizonieri de razboi, copii nou nascuti, criminali, prostituate sau
virgine. Toti acestia aveau parte de moduri de executie variate precum
decapitarea, arderea pe rug, extractia inimii, aruncarea in groapa cu
fiare salbatice sau ingroparea de viu. Odata cu trecerea timpului,
sacrificiile umane au devenit din ce in ce mai rare. Majoritatea
religiilor le condamna cu vehementa, in timp ce legislatia
internationala le interzice cu desavarsire. Cu toate acestea, in zilele
noastre exita zone izolate de pe Terra unde mai exista astfel de
practici.
Cunoscut
sub denumirea improprie si vulgara de Hara Kiri (taie burta), Seppuku a
fost o parte integranta a codului Bushido dupa ale carui precepte
traiau si se comportau samuraii din Japonia medievala. Acesti razboinici
recurgeau in mod traditional la Seppuku in momentele in care riscau sa
cada in mainile dusmanilor, aveau de indeplinit o datorie de onoare sau
trebuiau sa spele povara unei jigniri sau rusini.
Samuraii erau, de asemenea, datori sa execute Seppuku la comanda unui mare senior, daimyo. Razboinicii cazuti in dizgratie aveau dreptul de a alege intre seppuku si executia calaului. Samuraii erau singurii carora le era permis acest mod de sinucidere. Nevestele samurailor trebuiau sa obtina permisiunea scrisa de a efectua acest ultim act. In ziua sinuciderii, samuraiul facea o baie, se parfuma si se imbraca cu cele mai frumoase haine. Urma sa-si scrie testamentul alaturi de o serie de versuri de bun ramas. Cu ajutorul sabiei scurte, denumite wakizashi, samuraiul isi taia abdomenul intr-o miscare de la stanga la dreapta. De obicei, prietenul sau cel mai bun il asista, retezandu-i capul in momentul in care pe fata samuraiului apareau primele grimase, semn evident al unor dureri atroce.
Samuraii erau, de asemenea, datori sa execute Seppuku la comanda unui mare senior, daimyo. Razboinicii cazuti in dizgratie aveau dreptul de a alege intre seppuku si executia calaului. Samuraii erau singurii carora le era permis acest mod de sinucidere. Nevestele samurailor trebuiau sa obtina permisiunea scrisa de a efectua acest ultim act. In ziua sinuciderii, samuraiul facea o baie, se parfuma si se imbraca cu cele mai frumoase haine. Urma sa-si scrie testamentul alaturi de o serie de versuri de bun ramas. Cu ajutorul sabiei scurte, denumite wakizashi, samuraiul isi taia abdomenul intr-o miscare de la stanga la dreapta. De obicei, prietenul sau cel mai bun il asista, retezandu-i capul in momentul in care pe fata samuraiului apareau primele grimase, semn evident al unor dureri atroce.
5. Duelul
Practicate
pe scara larga in Europa, intre secolele 15-20, duelurile au fost, in
primul rand, un apanaj al membrilor nobilimii. In mod obisnuit,
duelurile nu erau altceva decat o lupta consensuala intre doua persoane
de sex barbatesc, inarmate cu sabii sau pistoale, care urmau un cod
strict de reguli. Motivele care declansau un duel aveau la baza, de cele
mai multe ori, chestiuni de reglare a onoarei. In mod traditional,
ambii participanti la duel erau insotiti de cate un reprezentant de
incredere si un asistent. De asemenea, la locul duelului era prezent un
preot si un reprezentat al autoritatilor. Scopul duelului nu era
neaparat acela de a ucide adverarul, cat de a-l umili si a obtine astfel
satisfactie. Pana la inceputul secolului 18, in dueluri erau folosite
numai spadele, pentru ca de la acea data, duelistii sa recurga la
pistoale. Gestul prin care se provoca un duel era, cel mai adesea, acela
de a scoate manusa si a plezni dusmanul cu ea peste fata. Duelurile au
fost interzise prin lege in orice tara a lumii.
4. Sati – Arderea Vaduvelor
Cel
mai cunoscut rit funerar al hindusilor a fost Sati. In timpul acestei
dramatice procesiuni mortuare avea loc o adevarata executie, executia
vaduvei barbatului decedat care conform ritualului, trebuia sa se arunce
si ea in rugul care mistuia cadavrul sotului, pentru a-l insoti in
lumea de dincolo. Acest act de sinucidere a sotiei era incurajat nu doar
de traditia milenara a fenomenului Sati ci si de rudele sale. Se
presupunea ca actul de Sati trebuia sa fie unul voluntar pentru tanara
vaduva. Exista, de altfel, numeroase relatari istorice care afirma ca
majoritatea actelor de Sati erau indeplinite de vaduve din pura
convingere. In rarele cazuri cand sotia nu vroia sa se sinucida de
dragul sotului, ingrozita fiind de imaginea terifianta a rugului
funerar, rudele acesteia o legau pur si simplu, dupa care o aruncau in
flacari. Explicatiile asupra aparitiei si mentinerii unui astfel de
obicei macabru sunt de cele mai multe ori confuze si fac apel la
specificitatea si complexitatea stravechii civilizatii hinduse. Una
dintre explicatii se refera la statutul mizerabil care il avea o vaduva
din India, dupa moartea sotului sau, singurul care o proteja si putea
sa-i asigure hrana, haine si adapost. Dupa moartea acestuia, averea
sotului era confiscata si impartita intre rudele de sange. De cele mai
multe ori, vaduva era aruncata in strada, fara nici un mijloc de
subzistenta, mai ales daca nu avea copii. In cazurile in care decedatul
era un rajah bogat care avea mai multe sotii, acestea o fortau pe cea
mai tanara dintre ele sa accepte Sati. In prezent, legislatia indiana
interzice cu desavarsire acest obicei.
3. Castrarea
Aceasta
practica groaznica a aparut in vechime si s-a mentinut de-a lungul
timpului in mai multe culturi ale lumii. Prima castrare in masa,
retinuta de sursele istorice, se refera la edictul dat de regina
asiriana Semiramida, conform caruia orice barbat care se opune ideii de a
fi condus de o regina, sa fie castrat in public de calaii regali. Cea
mai mare hecatomba sexuala apartine totusi faraonului egiptean Menephta.
Pentru a marca succesul sau in luptele cu libienii, Menephta a hotarat
mutilarea sexuala in masa a mai mult de 13 000 de prizonieri capturati
in urma campaniilor sale militare. Oribilul eveniment a avut loc acum 2
300 de ani, conform hieroglifelor de pe piramida din Karnak. Astfel, in
acea cumplita zi, din ordinul faraonului au fost retezate organele
sexuale a 6 generali libieni, 6359 soldati libieni, 222 soldati sirculi,
542 soldati etrusci si 6111 greci. Organele taiate au fost aduse pe o
platforma imensa in fata faraonului, cel care a ordonat aruncarea lor in
desertul libian…In China Antica, castrarea a functionat ca o pedeapsa
pentru viol pana in preajma dinastiei Sui, cand castrarea a devenit
cerere necesara pentru a ajunge functionar al curtii imperiale. Sumbra
cutuma a luat amploare, astfel incat, la sfarsitul dinastiei Ming,
existau circa 70 000 de eunuci in Palatul Interzis din Pekin. Obiceiul a
scazut in intensitate astfel incat, in anul 1912, cand a fost
instaurata Republica Chineza, mai traiau doar 420 eunuci. In civilizatia
musulmana, orice barbat care lucra in preajma seraiurilor trebuia
castrat fara exceptie. Practica castrarii testiculare a fost una
frecventa in cadrul corurilor de baieti care cantau imnuri religioase in
cadrul Bisericii Catolice. Ultima referire la aceasta situatie dateaza
din anul 1890, atunci cand un edict din Vatican aminteste ca tinerii
baieti erau inca castrati si la acea data, pentru a-si pastra vocile de
copii.
2. Legarea picioarelor
Chinezii
au sustinut timp de milenii ca acesta practica face ca femeile sa fie
irezistibil de frumoase. Chiar circula o zicala conform careia chiar si o
fata urata are sanse sa se marite daca i se leaga talpile picioarelor
din copilarie. Legarea talpilor fetitelor chineze pentru a stopa astfel
procesul natural de crestere, este un obicei mai vechi de 1000 de ani.
Chinezii incepeau sa infasoare picioarele fetitelor inca de cand acesti
copii aveau varsta de 4 ani. Datorita legaturilor stranse, oasele labei
piciorului si degetele erau fracturate repetat pana cand se deformau.
Scopul final era obtinerea unor picioare mutilate care nu depaseau 10-15
cm chiar si in cazul unei femei in varsta de 30 de ani. Pentru inceput,
picioarele erau imbaiate zilnic intr-o solutie fierbinte, compusa din
diferite ceaiuri de plante, amestecate cu sange de porc sau caine. Acest
amestec lichid dizolva carnea necrozata sau putreda, vindecand in
acelasi timp ranile. Apoi unghiile picioarelor erau smulse cu clestele
pentru a se preveni cresterea acestora. Fiecare deget era rupt si
bandajat in fese umede care, pe masura ce se uscau, strangeau si
micsorau piciorul, impingand oaele fracturate spre calcai. Chinezii
considerau o astfel de femeie cu talpile diforme ca fiind extrem de
atragatoare din punct de vedere sexual…
Acest obicei a fost interzis de regimul comunist. In prezent, mai traiesc in China aproximativ 120 de batrane care au avut picioarele legate din copilarie. Evident, se deplaseaza doar in scaunul cu rotile.
Acest obicei a fost interzis de regimul comunist. In prezent, mai traiesc in China aproximativ 120 de batrane care au avut picioarele legate din copilarie. Evident, se deplaseaza doar in scaunul cu rotile.
1. Automumificarea
Automumificarea,
probabil cel mai straniu obicei descoperit in panoplia traditiilor
neobisnuite ale umanitatii, a fost intalnita doar in Japonia si are la
baza un amestec de credinte, budiste, shintoiste si tibetane. Preotii
budisti care alegeau sa fie niste sfinti in viata, al caror corp nu
intra in putrefactie nici dupa zeci de ani de la moartea lor, aveau un
drum greu de strabatut, si o motivatie imposibil de inteles pentru
oamenii din prezent.
Sokushinbutsu era denumirea acestor preoti ale caror mumii au fost decoperite in muntii din nordul Japoniei, mai precis in prefectura Yamagata. Pana in prezent au fost descoperite intre 16-24 mumii japoneze.
Candidatul la statutul de sfant in viata sau mumie vie, trebuia sa-si petreaca ultimii ani din viata urmand o dieta stricta alaturi de unele ritualuri nedezvaluite nici pana in prezent de catre preoti. Dieta sa stricta se compunea doar din nuci si seminte. In paralel, calugarul efectua zilnic o serie de exercitii fizice epuizante care aveau ca scop arderea tuturor rezervelor de grasime din corp. Pasul urmator era mult mai dur. Timp de trei ani, calugarul se hranea doar cu un amestec de scoarta de copac si cu radacinile unor plante specifice zonei. Renunta si la bautul apei, astamparandu-si setea doar cu un ceai cu grad inalt de toxicitate, realizat din esenta arborelui Urushi, esenta din care, in mod normal, se fabricau lacuri si vopsele. Aceasta fiertura provoaca voma impreuna cu o pierdere rapida a fluidelor corpului. Dar cel mai puternic efect al ceaiului Urushi era reprezentat de capacitatea de a ucide toate bacteriile din intregul tub digestiv, alaturi de otravirea tesuturilor corpului astfel incat viermii sa nu le consume dupa moartea calugarului. In final, calugarul se incuia intr-un cavou de piatra putin mai mare decat propriul corp, cavou prevazut cu o mica deschizatura care sa-i permita viitoarei mumii vii sa respire. Asezat in pozitia lotusului, calugarul suna un clopot in fiecare zi pentru ca preotii de afara sa stie ca este in viata. Cand sunetul clopotului inceta, mormantul era sigilat.
Sokushinbutsu era denumirea acestor preoti ale caror mumii au fost decoperite in muntii din nordul Japoniei, mai precis in prefectura Yamagata. Pana in prezent au fost descoperite intre 16-24 mumii japoneze.
Candidatul la statutul de sfant in viata sau mumie vie, trebuia sa-si petreaca ultimii ani din viata urmand o dieta stricta alaturi de unele ritualuri nedezvaluite nici pana in prezent de catre preoti. Dieta sa stricta se compunea doar din nuci si seminte. In paralel, calugarul efectua zilnic o serie de exercitii fizice epuizante care aveau ca scop arderea tuturor rezervelor de grasime din corp. Pasul urmator era mult mai dur. Timp de trei ani, calugarul se hranea doar cu un amestec de scoarta de copac si cu radacinile unor plante specifice zonei. Renunta si la bautul apei, astamparandu-si setea doar cu un ceai cu grad inalt de toxicitate, realizat din esenta arborelui Urushi, esenta din care, in mod normal, se fabricau lacuri si vopsele. Aceasta fiertura provoaca voma impreuna cu o pierdere rapida a fluidelor corpului. Dar cel mai puternic efect al ceaiului Urushi era reprezentat de capacitatea de a ucide toate bacteriile din intregul tub digestiv, alaturi de otravirea tesuturilor corpului astfel incat viermii sa nu le consume dupa moartea calugarului. In final, calugarul se incuia intr-un cavou de piatra putin mai mare decat propriul corp, cavou prevazut cu o mica deschizatura care sa-i permita viitoarei mumii vii sa respire. Asezat in pozitia lotusului, calugarul suna un clopot in fiecare zi pentru ca preotii de afara sa stie ca este in viata. Cand sunetul clopotului inceta, mormantul era sigilat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu